Când Toaplan a intrat în lichidare în 1994, una dintre cele mai influente companii din genul shoot 'em up a dispărut. Studioul nu a atins niciodată aceeași scară ca Capcom sau Konami, deși și-a lăsat amprenta la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 cu jocuri precum Truxton, Fire Shark, Hellfire și Zero Wing. Totuși, moștenirea sa a dăinuit prin dezvoltatori care ulterior au format companii precum Cave. De aceea Truxton Extreme pare mai puțin o continuare și mai mult o scrisoare de dragoste către o epocă în care fiecare monedă din arcade conta.
Relația mea cu seria a fost sporadică. Câteva runde pe Mega Drive, câteva ore cu Truxton Classic pe mobil și o apreciere generală pentru importanța Toaplan în istoria jocurilor. De aceea a fost deosebit de plăcut să văd cât de bine surprinde Truxton Extreme spiritul originalului. Jocul se simte instantaneu familiar, dar a primit în același timp o transformare modernă fără a pierde din vedere rădăcinile.
Grafica este stilată și detaliată, fără a încerca însă să schimbe identitatea seriei. Exploziile umplu ecranul cu culoare și lumină, în timp ce muzica creează un ritm plăcut pe tot parcursul aventurii. Nu este niciodată în prim-plan, ci este mereu prezent, îmbunătățind experiența. Faptul că compozitorul original, Masahiro Yuge, s-a întors pentru a da pieselor clasice de arcade o transformare modernă îți provoacă un val uriaș de fiori nostalgic pe șira spinării. De asemenea, atenuează impactul jocului jucat acum pe ecran lat, în locul modului clasic vertical "TATE" – o schimbare care funcționează surprinzător de bine datorită mediilor 3D stilate.
Jocul oferă, de asemenea, mult mai mult conținut decât mă așteptam inițial. Pentru cei care vor să învețe elementele de bază, există un tutorial instructiv și modul mai indulgent Heart Starter, unde un număr nelimitat de vieți înseamnă că accentul este pus pe învățarea mecanicilor jocului, nu pe a trebui să o iei de la capăt. Heart Starter este mai mult sau mai puțin primul nivel din modul Easy și îl văd mai mult ca pe un tutorial extins decât ca pe un mod de joc independent.
Modul Poveste se simte ca acel bunic grijuliu care are mereu un cuvânt frumos de spus și este fericit să-ți strecoare un mic cadou în buzunar înainte să pleci acasă. Secvențele animate din manga și narațiunea oferă jocului un ritm mai calm și un sentiment de context. Aici, îi urmărești pe Ash, Bergamot sau Cyrilla prin poveștile lor respective. Totuși, mi-ar fi plăcut să văd o varietate mai mare între campanii. Nivelurile și navele par în mare parte identice, ceea ce înseamnă că în principal povestea le diferențiază.
Nu sunt multe niveluri, dar dacă vrei să joci jocul și să experimentezi povestea fiecărui personaj, există totuși un loc pentru mai multe parcurgeri.
Dacă Story Mode este bunicul cu suflet bun, Arcade este ruda mai în vârstă care a trecut prin greutățile vieții. Te duce în munți, te învață cum să aprinzi un foc și să construiești un generator din câteva conuri de pin și se așteaptă să te descurci singur când se lasă întunericul. Aici se află adevăratul spirit al lui Truxton. Aici fiecare greșeală este pedepsită și fiecare victorie pare meritată.
Pentru jucătorii competitivi, există și Arena, unde accentul este pus pe puncte și obținerea de scoruri mari. Dacă vrei să împărtășești experiența cu altcineva, există și un Mod Echipă Local, care pare un omagiu plăcut la vremurile când sălile de jocuri erau încă centre sociale.
Controalele par precise, iar provocarea găsește un echilibru fin. Truxton Extreme nu e ușor, dar nici brutal de dificil. Este nevoie de îndemânare, reflexe bune și o anumită doză de răbdare. Când am picat, aproape întotdeauna am simțit că a fost din cauza greșelii mele, nu a faptului că jocul mi s-a părut nedrept.
Segmentele în stil benzi desenate dintre fiecare capitol adaugă ceva jocului, deși Truxton nu este un joc care să se bazeze pe o intrigă complexă.
Curând am observat un tipar în propriul meu gameplay. Rar foloseam bombele pe niveluri; Le-am păstrat pentru șefi. Acolo, o rafală de lasere, proiectile și atacuri mă aștepta, punând la încercare atât timpii mei de reacție, cât și răbdarea. Când un boss exploda în sfârșit, nu părea niciodată o întâmplare. Victoria a fost pe deplin meritată.
Sistemul de power-up-uri funcționează bine și el. Preferata mea a devenit rapid arma cu urmărire, care oferea o senzație plăcută de fluiditate în cele mai intense secțiuni. Această alegere a favoritului dezechilibrează jocul, deoarece potențialul copleșitor al laserului alb elimină practic nevoia de a experimenta cu celelalte arme ale jocului. Un alt aspect enervant este că upgrade-urile uneori se contopesc cu fundalul. De mai multe ori, am ridicat din greșeală o armă diferită de cea în jurul căreia mi-am construit stilul de joc. Acest lucru a cauzat mai multă frustrare decât provocare.
Singura obiecție reală pe care o am față de ritmul jocului este durata nivelurilor. Majoritatea durează undeva între cinci și opt minute. Nu este un dezastru, mai degrabă o chestiune de obișnuință. Sunt mai obișnuit cu niveluri mai scurte și mai intense în acest tip de joc, unde următorul boss așteaptă chiar după colț. În același timp, există un avantaj în această structură. Șase niveluri mai lungi permit medii mai mari și lupte cu șefi mai elaborate decât dacă jocul ar fi avut o duzină de misiuni mai scurte. Sistemul de puncte de control, însă, pare uneori poziționat ciudat și face călătoria înapoi puțin inutil de frustrantă, mai ales când s-au pierdut upgrade-uri importante.
Truxton Extreme nu încearcă niciodată să reinventeze genul shoot 'em up. Nici nu este nevoie. Jocul construiește pe ceea ce a făcut odată ca Toaplan să devină o forță de luat în seamă, reușind totodată să pară relevant pentru un public modern. Din punctul meu de vedere, acesta este un joc la care știu că mă voi întoarce. De fiecare dată când o navă inamică explodează, aproape că pare că vechea sală de arcade revine la viață. Mirosul plăcilor de circuit cald, zilele transpirate de vară și Coca-Cola în sticle de sticlă făcute cu zahăr adevărat persistă undeva în fundalul minții mele. Uneori acel sentiment este suficient să te facă să vrei să mai pui o monedă.
Dacă ai un partener, poți face echipă pentru a lupta împotriva laserelor neon în spațiu.
Bossfighter-ii sunt alcătuiți din uriașe uriașe mecanice modelate după designuri clasice de arcade.
