"Și mi se pare cam amuzant, mi se pare cam trist, visele în care mor sunt cele mai bune pe care le-am avut vreodată."
Interpretarea foarte atmosferică și ușor stranie a vechei melodii Tears for Fears a lui Gary Jules și Michael Andrews îmi răsună în cap când încep Gears of War: Reloaded. Gears of War Împlinește 20 de ani anul viitor, ceea ce pare complet absurd, parcă a fost ieri când am văzut trailerul pentru prima dată și mi-aș fi dorit sincer să-mi permit un Xbox 360 pe loc. Gears și am niște treburi neterminate și acum, în sfârșit, a venit șansa să termin ceea ce nu am reușit prima dată, acum vreo 17-18 ani. Am ajuns destul de departe atunci, până la faza finală a actului cinci, dar în cele din urmă am renunțat dintr-un motiv oarecare. Trebuie să fi existat o piesă care m-a înnebunit, așa că pur și simplu nu am mai luat-o niciodată, deși am crezut de-a lungul anilor că o voi face la un moment dat. Dar, așa cum a cântat odată John Lennon, "viața este ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat cu alte planuri".
Este debutul lui Gears of War pe PlayStation după toți acești ani ca titlu exclusiv și m-am aruncat imediat în lupta împotriva hoardei Locust și a nemiloaselor lor Queen Myrrah, și nu mă pot abține să nu zâmbesc în timp ce fac primii pași șchiotinători. Este cu siguranță un pic ca și cum aș fi aruncat înapoi în timp, când stăteam în camera mea din copilărie și jucam pe un ecran gros și foarte simplu, de 14 inch. De atunci s-au întâmplat cu siguranță multe de atunci, asta e sigur, și trebuie să recunosc că mi se pare puțin ciudat să joc Gears pe PlayStation, deși îl apreciez cu toată inima.
Generalul Raam s-a întors și încă e într-o dispoziție destul de proastă.
În ceea ce privește mecanicile de bază, nu există diferențe majore față de original, cu excepția faptului că se simte puțin mai fluid, puțin mai rapid și puțin mai modern, dar totuși recognoscibil. Controalele jocului par să fie practic aceleași, cel puțin de la început, cu excepția cazului în care alegi să le schimbi după preferințele tale. Oricum, mă recunosc rapid și, din fericire, memoria musculară din degetele mele încă există, chiar dacă a trecut mult timp. Rata de reîmprospătare este de obicei destul de bună, stabilă de 60 de cadre pe secundă, dar când devine dezordonată și intensă, tinde să scadă puțin, ceea ce e păcat, dar nu catastrofal.
A fost foarte plăcut să-i văd din nou pe Marcus Fenix și Dom Santiago după atâția ani.
Desigur, trebuie să vorbim despre integrarea multor funcții grozave ale DualSense, pentru că este extrem de de succes și face ca Gears of War în 2025 să fie de fapt un joc mai bun pe PlayStation decât pe Xbox. Nu există nicio îndoială că face un efect incredibil pentru experiența de joc, se simte solid să tragi armele datorită feedback-ului haptic, pașii lui Marcus Fenix par la fel de grei pe cât par, iar să despici un Locust cu drujba nu a fost niciodată mai real. Difuzorul din controller a fost integrat într-un mod bun, toate răspunsurile pe care le primești prin comunicare radio trec prin controller și asta oferă experienței o altă dimensiune. Dar unele sunete de arme vin și de aici și este deosebit de util când reîncarci. La fel ca în original, poți reîncărca arma cu o viteză fulgerătoare dacă sincronizezi corect reîncărcarea, iar când încărcătorul mai are 2-3 proiectile, se aude un clic distinct din difuzor ca un mic avertisment. Când încărcătorul se termină complet și începe procesul de reîncărcare, se aude din nou un clic din partea controllerului și, pe baza asta, este destul de rapid să înveți să sincronizezi reîncărcarea rapidă doar după sunetul audio. De obicei trebuie să arunc o privire în colț și apoi risc să-mi pierd puțin concentrarea asupra luptei în desfășurare, iar situația poate deveni destul de intensă când dezgustătoarea Locusts atacă cu toată forța. Dar acum trebuie doar să ascult și atunci știu exact când să apăs R1 pentru a face o reîncărcare rapidă perfectă. Durează puțin să te obișnuiești, dar odată stăpânit, devine foarte benefic.
Debutul domnului Fenix pe PlayStation este, fără îndoială, unul puternic.
Gears of War: Reloaded este cu siguranță un joc care arată grozav, asta e sigur, dar... Nu sunt tocmai uimit, trebuie să recunosc. Îmi amintesc foarte bine cât de impresionat am fost când a apărut originalul, care probabil era cel mai bun din clasă la acea vreme din punct de vedere grafic. Reloaded nu pune ștacheta la fel de sus, dar texturile, iluminarea și umbrele arată totuși foarte bine, cu mediile și împrejurimile în general care nu arată niciodată mai bine într-un joc Gears, aș spune eu. Dar anumite elemente precum focul și apa, de exemplu, sunt mai puțin impresionante în unele locuri, mai ales apa, care în unele cazuri arată foarte demodate din punct de vedere grafic. Când mă uit înapoi la original, nu pot să nu simt că fețele păreau mai personale și mai expresive pe atunci. Desigur, Marcus și Dom încă arată ca ei înșiși, primul are patch-ul său de suflet patentat și bandana, dar tot există ceva care nu pare tocmai în regulă. Sunt puțin prea lustruite în acest caz și puțin fără expresie. Marcus avea o față destul de cicatrizată și uzată în original, unde era clar că trecuse prin multe de-a lungul anilor. Cred că asta lipsește aproape complet aici, cam ca și cum ar fi primit injecții cu Botox. Cu siguranță se îmbunătățește puțin mai târziu, când începe actul patru încep să-l recunosc și pe Marcus așa cum arăta, dar înainte de asta adesea pare că a sărit din duș și apoi și-a pus machiaj peste cicatrici și riduri.
Mai vedem din când în când puțină verdeață în peisajele sumbre. De asemenea, rețineți că Dom este la pământ... Din nou.
Sunt mai multe lucruri care sunt enervante, deși de obicei sunt lucruri minore într-un joc altfel bun. Dar inteligența artificială lasă ceva de dorit dincolo de atât. Echipa mea nu este tocmai o minte grozavă, iar Dom este, mai presus de toate, un expert în a intra în necazuri. Îți amintești Kryll ? Creaturi mici, zburătoare, asemănătoare liliecilor, care amenințau viața și atacau fără milă și eficient sub acoperirea întunericului și practic duceau întotdeauna la moarte instantanee. Dragul nostru Dom se pierdea mereu, apoi rănea și rănea într-un loc întunecat unde devenea greu să-l salvez. Am încercat, dar când am ajuns acolo am avut Kryll peste tot și am murit. După câteva astfel de incidente, am început în sfârșit să-l las pe Dom să se descurce, pentru că el și ceilalți camarazi ai mei sunt adesea enervant de proști. Dar, în apărarea lor, nu sunt deloc răi când vine vorba de schimburi de focuri, deci e destul de echilibrat din punctul ăsta de vedere, cred. Inamicii nu sunt nici ei mult mai buni și, din păcate, sunt mai proști decât o piatră în majoritatea situațiilor. Inteligența artificială nu pare să fi făcut progrese reale din 2006 încoace, sau poate din 2015 este mai corect, având în vedere că acesta este de fapt remasterul Gears of War: Ultimate Edition care a fost puțin ajustat pentru cea mai recentă generație de console.
Gears of War: Reloaded vine încărcat cu toate hărțile multiplayer și toate DLC-urile lansate pentru jocul original.
Nu pot spune altceva decât că Gears of War a îmbătrânit cu demnitate în majoritatea privințelor și, nu în ultimul rând, a avut un debut foarte onorabil și puternic pe PlayStation 5. În mare parte, este un remaster foarte bun, deoarece campania este la fel de bună cum o țin minte acum aproape 20 de ani, deși puțin scurtă, iar integrarea fină a DualSense face ca jocul să fie mai plăcut de jucat pe PlayStation decât pe Xbox, ironic. În ciuda unor neajunsuri, este greu să nu recomanzi Gears of War: Reloaded atât jucătorilor vechi, cât și celor noi, pentru că rămâne un joc incredibil și, nu în ultimul rând, acum este momentul ca toți jucătorii înfocați de PlayStation să recupereze ceea ce au ratat.
